Acum,
vara, găsești mai multe locuri umbrite unde poți citi în liniște. Poate fi
mărul rotat din curtea casei, banca în scuarul din preajmă ori PLAJA. Să
citești la plajă nu presupune să citești la mare. Plajă poți face și aici,
acasă. Indiferent unde decizi să stai la soare, nu uita să iei cu tine și o
carte, orele de leneveală vor trece mai plăcut.
Iată
cîteva titluri bune de citit pe malul apei și nu numai:
„Un
copil dulce, o sfîntă în felul ei”, astfel o caracterizează pe Şoşa un personaj
din roman. Deşi nu pe deplin dezvoltată somatic şi psihic, ea impresionează
prin candoarea mereu împletită cu sclipiri de sensibilitate, bunătate şi
inteligenţă. Reîntîlnirea îi prilejuieşte lui Aaron Greidinger, un tînăr
scriitor, o revelaţie: sentimentele lui de odinioară pentru Şoşa au rămas nu
numai intacte, ci au căpătat brusc tensiunea specifică vîrstei lui actuale,
aceea a unei iubiri autentice şi profunde, care îl uimeşte şi pe el. Legăturile
erotice de pînă acum, marcate de îndoieli şi crize, rămîn în urmă şi, spre
surprinderea tuturor, ia decizia de a se căsători cu Şoşa.
Cavendish
Lucy. FEMEIA INVIZIBILĂ. –
București: Polirom, 2008. – 443 p.
Faceți
cunoștință cu membrii familiei Smythe: Samantha, soțul ei, John al Doilea, și
cele două odrasle, Bennie și Jamie, plus Edward, din prima căsătorie a
Samanthei (cu John Întiiul). Nu este tocmai o familie tipică. Să fii mamă a
trei băieți neastîmpărați nu e chiar floare la ureche, dar totul se complică și
mai mult atunci cînd fostul soț al Samanthei își face apariția pe neașteptate
după cinci ani de absență. Motivul declarat sunt problemele de familie și
Edward, pe care vrea să-l cunoască mai bine, iar băiatului i se pare fabulos să
aibă doi tați cu nume identice sub același acoperiș. Samantha, pe de altă
parte, incepe să simtă cum se topește undeva în fundal. Și astfel această
familie haotică, dar caldă și iubitoare, se apropie încet-încet de un punct de
criză.
Pornind de la celebrul portret al
lui Vermeer, Fata cu cercel de perla, autorul construiește un superb roman
istoric, avîndu-l ca personaj central pe cunoscutul pictor olandez. Misteriosul
tablou și nu mai puțin misteriosul autor
capăta viață prin ficțiune, prin inventarea unei povești de dragoste între
pictor și tînara lui servitoare.
Clements
Toby. CODUL DA VINO: Parodie. –
București: Hunanitas, 2007. – 205 p.
Uciderea
unui custode pe nume Gordon Sanitaire într-o bibliotecă din Bruxelles alertează
confreriile oculte și autoritățile care picoteau blajin. Omenirea pare
amenințată de un nou pericol devastator. Diverși temerari își iau inima-n dinți
și lumea-n cap ca să înceapă căutarea. Ce caută cu toții? O legendară cheie de
boltă care se cheamă Mure-de-Paume și care-i înlesnește găsitorului accesul la
secrete formidabile. E adevărat, unii dintre combatanți au niște nume
conspirative de tot rîsul: Bufnița Cafenie, Prezervativ, Nevăstuică. La fel de
adevărat, marile secrete par sminteli în toată regula: James Joyce a fost
femeie, Virginia Woolf bărbat, iar Beethoven, vorba bancului, a compus trei
simfonii - Eroica, Pastorala și A Noua. Spectacolul parodic e la el acasă, iar
autorul se simte minunat cînd persiflează. Și un ultim secret răscolitor: Codul
Da Vino a apărut fără aprobarea lui Dan Brown.
În
toate poveștile de dragoste există întotdeauna ceva care ne apropie de
eternitate și de esența vieții, pentru că poveștile de dragoste conțin toate
tainele lumii. Ce se întîmplă însă atunci cînd timiditatea împiedică o dragoste
adolescentină să înflorească? Și ce se întamplă cînd, unsprezece ani mai
tarziu, destinul îi reunește pe indrăgostiți? Între timp, pe ea viața a
învățat-o să fie puternică și să-și ascundă sentimentele. Iar el a devenit un
chipeș îndrumător spiritual – cu reputația că poate înfăptui miracole – care a
ales religia ca refugiu fața de conflictele sale interioare. Împreună, ei fac o
călatorie care la început este plină de greutăți, sentimentele de vinovție și
resentimentele ieșind la suprafață după atîția ani. Dar lînga rîul Piedra,
într-un sătuc din Pirineii francezi, stau de vorbă despre marile întrebari ale
vieții și reconsideră relația specială dintre ei. Este un roman încîntător, care
reflectă toate tainele dragostei și ale vieții.
Cunnah,
Michelle. CONFESIUNILE UNEI IUBĂREȚE.
– București: Humanitas Fiction, 2009. – 334 p.
Ce-ar
trebui să facă o fată cînd (a) iubitul se dovedește a fi un ticălos, (b) mama
încearcă s-o convingă să renunțe la independență și să se mute înapoi acasă,
(c) un tip misterios îi sucește capul?
Sigur că-l iubesc pe Jonathan.
Sau, cel puțin, așa cred. SȘi atunci, de ce sunt atît de tentată să fug în lume
cu primul venit, fie el un doctor superb care a aparut de nicăieri și m-a luat
– literalmente – pe sus? La urma urmei, Jonathan e OK. Și dacă mi-a cumpărat o
pereche superbă de pantofi Jimmy Choo cu două numere mai mici n-a făcut-o
înadins. Și nici n-avea deunde să știe că șeful lui îmi face avansuri. Dar
faptul că nu mi-a luat apărarea la petrecerea de Crăciun, cînd sus-numitul șef
nu și-a putut ține mîinile acasă, m-a scos din sărite. Rău de tot. Și, uite
așa, căutarea prințului a reînceput. Pîna intr-o zi cînd, la nunta celei mai bune
prietene, mi-am dat seama că am ieșit cu absolut toți barbatii de la masă. Cum
s-a putut intampla așa ceva? Mă cheama Rosie și asta e povestea mea...
O
poveste de iubire adolescentină, suavă și febrilă, iar mai apoi atât de
profundă, interzisă în același timp de societate și familie, dintre doi tineri
frumoși, curați sufletește, care aparțin unor religii diferite. Fata este
evreică, băiatul creștin. Totul e atât de real și de iscusit creionat de autor,
încât cititorul simte că trăiește în acele locuri, printre acei oameni, în
acele vremuri.
Este
o carte a copilăriei văzută de un om matur cu ochi de copil. O perioadă lipsită
de griji, în care cu toții visează la un viitor fericit. Copii se nasc, preiau
numele celor care nu mai sunt, regenerează viața, asigură cursul necontenit al
acesteia, aduc bucurie celor din jur...
Savurează din plin din vară
și din lectura la plajă!
Комментариев нет:
Отправить комментарий