Ziua memoriei şi eroismului

69 DE ANI DE LA INSURECŢIA GHETOULUI EVREIESC DIN VARŞOVIA

La 19 aprilie curent, se împlinesc 69 de ani de cînd o pagină specială din istoria evreilor s-a scris la Varşovia. Atunci, pentru prima oară în istoria celui de-al Doilea război Mondial, nemţii s-au confruntat cu o revoltă iudaică de proporţii.

A fost o mişcare de rezistenţă împotriva ocupaţiei germane şi s-a înscris în mişcarea generală europeană de rezistenţă antifascistă.

După invadarea Poloniei, naziştii au înfiinţat ghetouri în care erau obligaţi să trăiască evreii, pînă cînd erau în cele din urmă trimişi în lagărele de exterminare sau ucişi. Ghetoul Varşovia era cel mai mare, cu 380.000 de oameni. Acesta era, în fapt, închisore extrem de aglomerată, descrisă ca instrument de "ucidere lentă, pasivă."

În aprilie 1943, germanii au declanşat ultima fază a deportării evreilor din ghetoul din Varşovia, ceea ce a dus la izbucnirea răscoalei deţinuţilor ghetoului,

(19 aprilie – 16 mai), prima insurecţie armată împotriva germanilor în Polonia. Unele unităţi ale Armia Krajowa au încercat să sprijine răscoala, dar, în cea mai mare parte a timpului, evreii au luptat singuri. Liderii evrei erau conştienţi că revolta va fi înăbuşită în sînge, dar au preferat să moară în luptă decît să fie deportaţi în lagărele de exterminare.

Luptele din Varşovia au fost de o violenţă extremă, cu lupte stradale sîngeroase. De partea insurgenţilor luptau cam 12.000 – 20.000 de voluntari, folosind în general arme uşoare de infanterie, împotriva celor 20.000 de soldaţi germani din SS şi Wehrmacht. În faţa acestei rezistenţe uluitoare, comandantul german, generalul Jurgen Stroop, a primit ordinul personal al lui Hitler de a face uz de toate mijloacele de distrugere: artilerie, blindate, lansatoare de flăcări, gaz asfixiant etc. S-a luptat corp la corp pe străzi, în case cameră cu cameră, pe acoperişuri, în pivniţe şi în canale. În atacul final, aviaţia germană a fost nevoită de a interveni pentru a anihila ultimele cuiburi de apărători evrei.

 După 63 de zile de lupte grele, oraşul a fost transformat în ruine, iar represiunea germană a fost sălbatică. Pierderile totale ale polonezilor au fost estimate la 150.000 – 300.000 de morţi în luptă, 90.000 de civili trimişi în lagărele de muncă din Reich şi alţi 60.000 au fost deportaţi direct în lagărele de concentrare Ravensbruck, Auschwitz, Mauthausen şi altele.

Această răscoală a schimbat definitiv cursul Holocaustului. Mii de evrei „cazaţi“ în spatele zidurilor ghetoului din Varşovia s-au decis să-şi asume rolul de inamici ai celui de-al Treilea Reich. Şi au făcut-o la modul cel mai neaşteptat cu putinţă: declarînd război. Cu puţine revolvere. Cu doar cîteva gloanţe la dispoziţie. Cu bombe improvizate. Dar, mai ales, cu oameni care ştiau că vieţile lor valorează mult mai mult decât o moarte într-o cameră de gazare.