La
19 aprilie curent, se împlinesc 69 de ani de cînd o pagină specială din istoria
evreilor s-a scris la
Varşovia. Atunci, pentru prima oară în istoria celui de-al
Doilea război Mondial, nemţii s-au confruntat cu o revoltă iudaică de
proporţii.
A
fost o mişcare de rezistenţă împotriva ocupaţiei germane şi s-a înscris în mişcarea
generală europeană de rezistenţă antifascistă.
După
invadarea Poloniei, naziştii au înfiinţat ghetouri în care erau obligaţi să
trăiască evreii, pînă cînd erau în cele din urmă trimişi în lagărele de
exterminare sau ucişi. Ghetoul Varşovia era cel mai mare, cu 380.000 de oameni.
Acesta era, în fapt, închisore extrem de aglomerată, descrisă ca instrument de
"ucidere lentă, pasivă."
În aprilie 1943, germanii au declanşat ultima fază a deportării evreilor din ghetoul din Varşovia, ceea ce a dus la izbucnirea răscoalei deţinuţilor ghetoului,
(19
aprilie – 16 mai), prima insurecţie armată împotriva germanilor în Polonia.
Unele unităţi ale Armia Krajowa au încercat să sprijine răscoala, dar, în cea
mai mare parte a timpului, evreii au luptat singuri. Liderii evrei erau
conştienţi că revolta va fi înăbuşită în sînge, dar au preferat să moară în
luptă decît să fie deportaţi în lagărele de exterminare.
Luptele
din Varşovia au fost de o violenţă extremă, cu lupte stradale sîngeroase. De
partea insurgenţilor luptau cam 12.000 – 20.000 de voluntari, folosind în
general arme uşoare de infanterie, împotriva celor 20.000 de soldaţi germani
din SS şi Wehrmacht. În faţa acestei rezistenţe
uluitoare, comandantul german, generalul Jurgen Stroop, a primit ordinul
personal al lui Hitler de a face uz de toate mijloacele de distrugere:
artilerie, blindate, lansatoare de flăcări, gaz asfixiant etc. S-a luptat corp
la corp pe străzi, în case cameră cu cameră, pe acoperişuri, în pivniţe şi în
canale. În atacul final, aviaţia germană a fost nevoită de a interveni pentru a
anihila ultimele cuiburi de apărători evrei.
După 63 de zile de lupte grele, oraşul a fost
transformat în ruine, iar represiunea germană a fost sălbatică. Pierderile
totale ale polonezilor au fost estimate la 150.000 – 300.000 de morţi în luptă,
90.000 de civili trimişi în lagărele de muncă din Reich şi alţi 60.000 au fost
deportaţi direct în lagărele de concentrare Ravensbruck, Auschwitz, Mauthausen
şi altele.
Această
răscoală a schimbat definitiv cursul Holocaustului. Mii de evrei „cazaţi“ în
spatele zidurilor ghetoului din Varşovia s-au decis să-şi asume rolul de
inamici ai celui de-al Treilea Reich. Şi au făcut-o la modul cel mai neaşteptat
cu putinţă: declarînd război. Cu puţine revolvere. Cu doar cîteva gloanţe la
dispoziţie. Cu bombe improvizate. Dar, mai ales, cu oameni care ştiau că
vieţile lor valorează mult mai mult decât o moarte într-o cameră de gazare.
Sa dea Domnul sa nu se repete nicicand ororile Holocaustului!
ОтветитьУдалить