Doamne, plîngi pentru copiii tăi, pentru că ei au fost lipsiți de
dreptul de a fi îngropați! Doamne, nu fii îndurător cu cei
care nu au avut milă!...Trebuie să existe un viitor în
ciuda trecutului. Nu vreau ca trecutul meu să devină
viitorul copiilor noștri.
Elie WIESEL
La
27 ianuarie, toată lumea civilizată comemorează victimile Holocaustului. Această
comemorare a fost decisă prin Rezoluția Adunării Generale a Națiunilor Unite
din 1 noiembrie 2005. 27 ianuarie este data la care, în 1945, cel mai mare
lagăr nazist de exterminare de la Auschwitz-Birkenau (astăzi în Polonia) a fost
eliberat de armata sovietică.
Propunem
atenției dumneavoastră
cîteva cărți din colecția bibliotecii ”I.Mangher” la
tema Holocaustului.
Lagărul
de concentrare Mauthausen a fost făcut și folosit de Germania nazistă
în Austria în apropierea orașullui Linz. A funcționat din 1938, pînă în 1945. Aici au fost exterminați aproximativ 100.000 oameni...
În
Mauthausen nu se vorbeşte. Nu rîde nimeni şi nici bliţurile nu fulgeră prea
des. Te simţi singur, te simţi părăsit. Acelaşi
sentiment de părăsire, de pierdere, de rătăcire, de dizolvare…. pe care,
probabil, l-au simţit cei care au trecut pe aici: evrei, sinti-roma (țigani),
oponenți politici. 195.000 de oameni care au fost păziţi de 9000 de
gestapovişti. Mauthhausen este un loc fără Duhul Sfînt...
Finkelstein,
Albert. TRAGEDIA MEFKURE. – S.l.:
S.n., 1993. - 192p.
S-au
împlinit 70 de ani de la scufundarea vasului „Mefkure” în apele Mării Negre.
Tragedia a avut loc în noaptea de 4 spre 5 august 1944. Vasul a fost torpilat de un submarin german
și 320 de evrei ce se aflau în drum spre Palestina au fost omorîți cu
bestialitate. Tineri și bătrîni, femei, copii și bărbați se aflau pe vas.
Printre ei mulți orfani de părinți, căzuți în Transnistria. Ei au pierit după o
luptă crîncenă cu moartea, înnecați în apele Mării Negre în puterea nopții.
Unii au fost arși de vii în cala vasului iar alții au fost mitraliați pe punte.
Cei care au sărit în apă au murit sufocați, înnecați. Au supraviețuit doar
cinci persoane. Tragedia aparţine operaţiunilor din cadrul celui de al doilea
război mondial, dar a fost atribuită şi Holocaustului.
Are
poporul român vreo vină pentru ce li s-a întîmplat evreilor în timpul
Holocaustului? Ce era mai greu în lagărele de concentrare? Să trăiești, sau să
mori? În ce consta esența teoriei naziste a rasismului? Ce a avut mareșalul Ion
Antonescu împotriva evreilor? Ce acuze s-au adus evreilor basarabeni? Ce
categorii de evrei au supraviețuit în Transnistria?... La aceste și la mulre
alte întrebări au răspuns pe paginile cărții supraviețuitorii Holocaustului din
România.
Kraus, Ota; Kulka, Erich. FABRICA MORȚII :
O marturie despre Auschwitz. – București: Editura politica, 1959. -396 p.
La
Auschwitz s-a comis cea mai mare crimă din istoria omenirii. În anul 1944, în
timpul retragerii din fața Armatei Sovietice, naziștii au făcut pregătiri
minuțioase pentru a șterge urmele crimelor săvîrșite. Cu toate că au reușit să
distrugă clădirile crematoriilor, să ardă documentele și să înlăture o mare
parte din martori, crimele au ieșit la iveală după război. Fabrica
Mortii este o marturie despre Auschwitz, cel mai mare lagar nazist de
exterminare, lagăr în
care și-au pierdut viața 1 400 000 de oameni, dintre care cca 1 100 000 – evrei. Cartea
trateaza istoria Auschwitz-ului de la prima cărămidă pusă în 1941 și pînă în 1945
cînd a fost demolat și transportat cu trenurile în Germania (de precizat că
Auschwitz-ului se afla pe teritoriul Poloniei). Autorii Ota Kraus și Erich Kulka sunt foști deținuți de la Auschwitz – Birkenau.
Cel
mai mare ghetou din Ardealul de Nord a fost cel de la Oradea. În Decalog
însângerat autoarea prezintă calvarul unui lot de femei din acest ghetou
care s-au despărţit pentru totdeauna de părinţi, de bunici şi de fraţi, de copii
şi de soţi. Prin scrisul său, ea trage un semnal de alarmă ca asemenea
manifestări să nu se mai repete.
...Odată
m-am rătăcit pe o asemenea stradă evacuată. Era o privelişte zguduitoare. În
strada neînsufleţită domnea o linişte de moarte. Porţile şi uşile caselor
părăsite în grabă rămăseseră larg deschise. În praful străzii mai puteai vedea
urmele de picioare ale celor care fuseseră, nu demult, ridicaţi de acolo.
Ici-colo zăceau rucsacuri, boccele, zdrenţe legate într-un batic, stînd
mărturie faptului că oamenii fuseseră hăituiţi, mînaţi în grabă, fără a fi
lăsaţi să-şi ridice poverile scăpate din întîmplare sau fiindcă se dovediseră
prea grele. Jucăriile, păpuşile călcate în picioare, ursuleţii păstraţi cîndva
cu grijă, toate acestea risipite în praful străzii îmi evocau imaginea unor
copii speriaţi, cu ochii în lacrimi. În strada moartă, mută, m-a cuprins un
sentiment straniu, de parcă aş fi umblat printer morminte deschise. Rămăsesem
ţintuită locului. Această viziune de coşmar n-a durat decît cîteva clipe.
Fluieratul ameninţător al unui jandarm m-a readus la realitate. M-am întors cu
paşi repezi în zona locuită. Priveliştea pe care tocmai o surprinsesem mi-a arătat
care va fi, peste cîteva zile, soarta noastră...
REFLECTII DESPRE HOLOCAUST : Studii, articole, marturii. –București:
AERVH, 2005. -302 p: il.
Acest
volum se constituie într-o culegere de studii, articole și mărturii despre
Holocaust ale istoricilor, folozofilor, jurnaliștilor, oamenilor de știință din
România: Alexandru Barnea, Jean Ancel, Lya Benjamen, Radu Ioanid, Magdalena
Boiangiu ș.a.
Aceste
și alte cărți la tema propusă
le găsiți pe rafturile bibliotecii ”I.Mangher”.
Комментариев нет:
Отправить комментарий