Nu vom uita, n-avem voie să uităm!

Doamne, plîngi pentru copiii tăi, pentru că ei au fost lipsiți de dreptul de a fi îngropați! Doamne, nu fii îndurător cu cei care nu au avut milă!...Trebuie să existe un viitor în ciuda trecutului. Nu vreau ca trecutul meu să devină viitorul copiilor noștri.

Elie WIESEL

La 27 ianuarie, toată lumea civilizată comemorează victimile Holocaustului. Această comemorare a fost decisă prin Rezoluția Adunării Generale a Națiunilor Unite din 1 noiembrie 2005. 27 ianuarie este data la care, în 1945, cel mai mare lagăr nazist de exterminare de la Auschwitz-Birkenau (astăzi în Polonia) a fost eliberat de armata sovietică.

Propunem atenției dumneavoastră 

cîteva cărți din colecția bibliotecii ”I.Mangher” la tema Holocaustului.

Bernadac, Christian. 186 DE TREPTE MAUTHAUSEN. - București: Politica, 1983. -233 p.

Lagărul de concentrare Mauthausen a fost făcut și folosit de Germania nazistă în Austria în apropierea orașullui Linz. A funcționat din 1938, pînă în 1945. Aici au fost exterminați aproximativ 100.000 oameni... 

În Mauthausen nu se vorbeşte. Nu rîde nimeni şi nici bliţurile nu fulgeră prea des. Te simţi singur, te simţi părăsit. Acelaşi sentiment de părăsire, de pierdere, de rătăcire, de dizolvare…. pe care, probabil, l-au simţit cei care au trecut pe aici: evrei, sinti-roma (țigani), oponenți politici. 195.000 de oameni care au fost păziţi de 9000 de gestapovişti. Mauthhausen este un loc fără Duhul Sfînt...

Finkelstein, Albert. TRAGEDIA MEFKURE. – S.l.: S.n., 1993. - 192p.

S-au împlinit 70 de ani de la scufundarea vasului „Mefkure” în apele Mării Negre. Tragedia a avut loc în noaptea de 4 spre 5 august 1944.  Vasul a fost torpilat de un submarin german și 320 de evrei ce se aflau în drum spre Palestina au fost omorîți cu bestialitate. Tineri și bătrîni, femei, copii și bărbați se aflau pe vas. Printre ei mulți orfani de părinți, căzuți în Transnistria. Ei au pierit după o luptă crîncenă cu moartea, înnecați în apele Mării Negre în puterea nopții. Unii au fost arși de vii în cala vasului iar alții au fost mitraliați pe punte. Cei care au sărit în apă au murit sufocați, înnecați. Au supraviețuit doar cinci persoane. Tragedia aparţine operaţiunilor din cadrul celui de al doilea război mondial, dar a fost atribuită şi Holocaustului.

HOLOCAUST: TINERII ÎNTREABĂ, SUPRAVIEȚUITORII RĂSPUND. – București: AERVH, 2008. -303 p.

Are poporul român vreo vină pentru ce li s-a întîmplat evreilor în timpul Holocaustului? Ce era mai greu în lagărele de concentrare? Să trăiești, sau să mori? În ce consta esența teoriei naziste a rasismului? Ce a avut mareșalul Ion Antonescu împotriva evreilor? Ce acuze s-au adus evreilor basarabeni? Ce categorii de evrei au supraviețuit în Transnistria?... La aceste și la mulre alte întrebări au răspuns pe paginile cărții supraviețuitorii Holocaustului din România.

Kraus, Ota; Kulka, Erich. FABRICA MORȚII : O marturie despre Auschwitz. – București: Editura politica, 1959. -396 p.

La Auschwitz s-a comis cea mai mare crimă din istoria omenirii. În anul 1944, în timpul retragerii din fața Armatei Sovietice, naziștii au făcut pregătiri minuțioase pentru a șterge urmele crimelor săvîrșite. Cu toate că au reușit să distrugă clădirile crematoriilor, să ardă documentele și să înlăture o mare parte din martori, crimele au ieșit la iveală după război. Fabrica Mortii este o marturie despre Auschwitz, cel mai mare lagar nazist de exterminare, lagăr în care și-au pierdut viața 1 400 000 de oameni, dintre care cca 1 100 000 – evrei. Cartea trateaza istoria Auschwitz-ului de la prima cărămidă pusă în 1941 și pînă în 1945 cînd a fost demolat și transportat cu trenurile în Germania (de precizat că Auschwitz-ului se afla pe teritoriul Poloniei). Autorii Ota Kraus și  Erich Kulka sunt foști deținuți de la  Auschwitz – Birkenau.

  

Mozes,Tereza. DECALOG INSINGERAT.–București: Ara, 1995. -223 p.:il.

Cel mai mare ghetou din Ardealul de Nord a fost cel de la Oradea. În Decalog însângerat autoarea prezintă calvarul unui lot de femei din acest ghetou care s-au despărţit pentru totdeauna de părinţi, de bunici şi de fraţi, de copii şi de soţi. Prin scrisul său, ea trage un semnal de alarmă ca asemenea manifestări să nu se mai repete.

...Odată m-am rătăcit pe o asemenea stradă evacuată. Era o privelişte zguduitoare. În strada neînsufleţită domnea o linişte de moarte. Porţile şi uşile caselor părăsite în grabă rămăseseră larg deschise. În praful străzii mai puteai vedea urmele de picioare ale celor care fuseseră, nu demult, ridicaţi de acolo. Ici-colo zăceau rucsacuri, boccele, zdrenţe legate într-un batic, stînd mărturie faptului că oamenii fuseseră hăituiţi, mînaţi în grabă, fără a fi lăsaţi să-şi ridice poverile scăpate din întîmplare sau fiindcă se dovediseră prea grele. Jucăriile, păpuşile călcate în picioare, ursuleţii păstraţi cîndva cu grijă, toate acestea risipite în praful străzii îmi evocau imaginea unor copii speriaţi, cu ochii în lacrimi. În strada moartă, mută, m-a cuprins un sentiment straniu, de parcă aş fi umblat printer morminte deschise. Rămăsesem ţintuită locului. Această viziune de coşmar n-a durat decît cîteva clipe. Fluieratul ameninţător al unui jandarm m-a readus la realitate. M-am întors cu paşi repezi în zona locuită. Priveliştea pe care tocmai o surprinsesem mi-a arătat care va fi, peste cîteva zile, soarta noastră...

REFLECTII DESPRE HOLOCAUST  : Studii, articole, marturii. –București: AERVH, 2005. -302 p: il.

Acest volum se constituie într-o culegere de studii, articole și mărturii despre Holocaust ale istoricilor, folozofilor, jurnaliștilor, oamenilor de știință din România: Alexandru Barnea, Jean Ancel, Lya Benjamen, Radu Ioanid, Magdalena Boiangiu ș.a.

Aceste și alte cărți la tema propusă 

le găsiți pe rafturile bibliotecii ”I.Mangher”.