ŞAVUOT

Şavuot (ebraică: שבועות; ad literam, "Sărbătoarea săptămînilor") este o sărbătoare evreiască care cade în ziua a şasea a lunii Sivan (în anul 2010 la 19 mai). Ea eternizează momentul cînd Legea divină Tora a fost dată poporului evreu pe muntele Sinai. Este una din aşa-numitele "şaloş regalim", adică cele trei evenimente festivalice cînd evreii făceau pelerinaj la Ierusalim.

Celebrarea Şavuotului este direct legată de ziua Pesahului (Paştelui). Tora porunceşte să se numere şapte săptămâni numite "Omer", începând cu a doua zi a Paştelui, pînă la data marcată ca Şavuot. Această numărare a zilelor ar exprima ahtierea poporului după cuvîntul divinităţii exprimat în Tora. La sărbătoarea Pesah, evreii serbează eliberarea din robia faraonului, iar la Şavuot - primirea Legii (Tora) care i-a consacrat, după tradiţia iudaică antică, într-un popor dedicat slujirii lui Dumnezeu.

Sărbătoarea Şavuot este legată de mai multe aspecte ale vieţii evreieşti.mai ales din timpul practicării agriculturii în Israelul antic, şi de aceea poartă în Biblie mai multe denumiri: Sărbătoarea săptămânilor, Festivalul secerişului, Ziua primelor roade. Deoarece Şavuot se sărbătoreşte după 50 de zile de la Pesah, creştinii îl numesc Pentecostul (Rusaliile).

Pe lângă semnificaţia dăruirii Torei pe muntele Sinai, Şavuot este legat de sezonul recoltei grînelor, care dura şapte săptămîni şi era un timp al bucuriei. Acest sezon începea cu recolta orzului la Pesah şi se termina cu recolta grîului la Şavuot. În perioada cînd exista Templul din Ierusalim, se ofereau două pîini de grîu ca jertfă. 

De sărbătoarea Şavuot evreii antici aduceau ca jertfă primele roade ale anului, care erau luate din şapte specii pentru care era slăvit pămîntul Israelului: grîul, orzul, smochinele, strugurii, rodiile, măslinele şi curmalele. Fiecare ţăran lega o panglică de fiecare fruct copt. Apoi primele fructe coapte erau culese şi aduse în Ierusalim ca ofrandă lui Dumnezeu.

Celebrarea sărbătorii Şavuot se deosebeşte de celelalte pentru că ea nu are un set de porunci direct prescrise în Tora, decît abţinerea de la muncă, serviciile de rugăciuni speciale şi mîncărurile festive. Oricum, şi la această sărbătoare sunt păstrate numeroase obiceiuri tradiţionale, care în cercurile evreieşti ortodoxe au valoare de lege.

Aceste tradiţii sunt:

אקדמות – Akdamut, lectura unui poem liturgic, scris în limba arameică,care îl preamăreşte pe Dumnezeu, însemnătatea a Torei şi a Israelului. Este recitat public în sinagogă în prima zi a sărbătorii de Şavuot, la rugăciunea de dimineaţă;

חלב – Halav (lapte), consumarea laptelui şi a produselor lactate.

         În Evul Mediu exista o tradiţie de a da copiilor să lingă mierea de pe o scîndură avînd inscripţia unor fragmente din Tora. Tradiţia de a consuma produsele lactate are câteva explicaţii tradiţionale, una fiind amintirea cuvintelor lui David despre Tora ca fiind ca "lapte şi miere sub limbă".

רות – Rut, lectura cărţii „Rut” din Biblie la serviciul religios de dimineaţă şi aminteşte de sărbătoarea secerişului şi de dorinţa ei de a deveni cu trup şi suflet membră a poporului evreu prin acceptarea Torei.

ירק – Yerek, decorarea casei şi a sinagogii cu fructe şi legume;

תורה – Tora, studiul nocturn al Torei. În secolul al XII-lea în Franţa a apărut obiceiul de a dedica noaptea de Şavuot lecturii şi studiului Torei. Cabaliştii din evul mediu au stabilit o listă de texte religioase care sunt citite de această sărbătoare.