Sărbătoarea Luminii, "Hag ha-orim", este numită Hanuca şi sărbătoreşte revendicarea Templului din Ierusalim în secolul II î.e.n. şi lupta evreilor împotriva elenizării.
Datorită nuanţei sale patriotice, sărbătoarea a devenit extrem de populară. Mai este numită şi sărbătoarea Luminilor, în amintirea minunii candelei.
Se spune că atunci cînd au început riturile purificării Templului s-a găsit doar o singură candelă micuţă cu untdelemn care nu fusese profanată şi care, în mod miraculos, a ars timp de opt zile cît a durat sărbătoarea. Faptul a fost luat ca un semn al ocrotirii divine. De aceea aprinderea luminilor în casele evreilor apare ca fiind aspectul cel mai important al sărbătorii Hanuca. Cu acest prilej candelabrul (hanuchia), care se aşează la geam, ori la pragul casei, are opt braţe, adăugîndu-se un braţ la cele şapte obişnuite. Seara, cînd începe sărbătoarea, mama aprinde prima din cele opt lumînări. Gestul se repetă zilnic; în fiecare zi este aprinsă o lumînare în plus, de la stînga la dreapta, pînă la încheierea celor opt zile de sărbătoare.
De ce îi revine femeii ritul aprinderii luminii nu numai la sărbătoarea Hanuca, dar, în general, la toate sărbătorile? O străveche tradiţie evreiască susţine că după ce au muşcat din fructul fatal, primii oameni, Adam şi Eva, au pierdut dintr-odată toată frumuseţea şi strălucirea cu care fuseseră înveşmîntaţi cînd i-a făcut Dumnezeu. Mai mult: însuşi soarele a coborît în acel moment la orizont apunînd înainte de vreme. Femeia fiind vinovată în primul rînd de căderea în păcat şi de cele întîmplate atunci, tot ea e datoare să aprindă lumina la căderea nopţii.
Ceremonia se desfasoară în special acasă, în familie, dar de foarte multe ori şi în sinagogi. i Copiii primesc de obicei bani de hanuka (hanuka geld).
Комментариев нет:
Отправить комментарий