Luni, 3 februarie, a avut loc
prezentarea cărţii „PEREGON” de
Anatolii LABUNSKII.
Autorul cu multă modestie schiţează în conştiinţa celor
prezenţi nişte adevăruri profunde,incitindu-i într-un continuu proces de
discuţii. Or,feedbak-ul făcut de protagonistul acestui eveniment,l-a invitat
să-şi crească romanul pînă la desăvîrşire în conştiinţa cititorilor. De ce?
Fiecare a înţeles şi şi-a imaginat mesajul ascuns printre rînduri, în
dependenţă de nivelul culturii,experienţei de viaţă,gîndirii critice etc.
Valoarea operei creşte şi atunci cînd lectorul este
tentat să recitească cartea. Vladimir Ermuratskii, un cititor pasionat, menţiona
în această ordine de idei că simte necesitatea să o mai citească o dată,intuind
mult mai multe semnificaţii decît pare la prima vedere şi că romanul pus în
discuţie are scheletul unui roman balsacian (tipurile umane,destinul lor
tragic). Spre deosebire de Balzac, care înfrumuseţează ramurile romanului cu
lux de amănunte (uneori poate excesiv), Labunskii evită descrierile vaste. Autorul, reieşind din cele
expuse, explică motivul evitării descrierilor exhaustive, prin faptul că
cititorul contemporan este foarte grăbit, şi sare peste descrieri, căutînd să
nu piardă linia subiectului, alergînd după acţiune. Despre laconismul şi cursivitatea limbajului şi-a exprimat părerea o
altă amatore a lecturii, d-na Svetlana Vacarova. Multitudinea de expresii
frazeologice,fraze înaripate,selectate, printre altele din diferite
limbi,trădează un mozaic pestriţ al
personajelor. D-na Vacarova elucidează şi pune accentul pe nucleul operei - sceneta fantastică. De fapt, poate fi o
conjunctură de realităţi,care din punctul de vedere al logicului nu poate fi
real, e fantastic
(sau poate fi o autoînşelare). Absolut nouă şi inedită este observaţia d-lui Petru
Deresco, doctor universitar, asupra frînturilor versificate numindu-le„folclor
ostăşesc”. Iar sclipirile de înţelepciune umană tentează cititorul la o lectură
cu creionul în mînă. Cartea este o realitate trăită de generaţia anilor 60,de
aceea această categorie de cititori
lecturează cu un oarecare fior retrăind a doua oară aceste evenimente. Pentru
tînăra generaţie cartea este un monument de patriotism,un model de omenie şi un
exemplu de păstrare a demnităţii umane
în orice condiţii.
Am întrebat autorul, de ce romanul nu are un happy
end?
-
Sfîrşitul este
cel care rezultă din premizele relatate în roman. Nu am putut minţi înfrumuseţînd
finalul. Asta e viaţa, a fost răspunsul.
Stela MORARU
Ala DERESCO
Комментариев нет:
Отправить комментарий